Pancreatita acută se rezolvă de obicei după câteva zile de tratament. Cu toate acestea, unele cazuri de pancreatită acută pot fi mai grave și implică o internare îndelungată.
Pancreatita cronică este o boală de lungă durată, care poate deteriora definitiv pancreasul.
_______________________________
ATENȚIE!
Este esențial să solicitați asistență medicală pentru pancreatită, în special pentru cea acută, deoarece atât formele acute cât și cele cronice pot avea complicații grave ce pot duce inclusiv la deces. Prezentele recomandări de nutriție pot ajuta oamenii să ușureze sau chiar să elimine complet simptomele pancreatitei și să permită o recuperare mai rapidă, însă nu pot fi aplicate în timpul unei crize de pancreatită acută, aceasta necesitând internare și intervenție medicală complexă în cel mai scurt timp posibil de la declanșare.
_______________________________
Pancreatita este o afecțiune gravă care apare atunci când pancreasul se inflamează. Pancreasul este un organ care produce insulină și enzime digestive. Aceleași enzime care ajută la digestie pot însă uneori răni pancreasul și pot provoca iritații. Acestea poate fi acute (pe termen scurt) sau cronice (pe termen lung).
Anumite alimente pot agrava stările de rău și durerile abdominale cauzate de pancreatită. În special după pancreatită acută, este important să alegeți alimente care să nu înrăutățească simptomele și să nu provoace disconfort în timpul vindecării.
Dieta și alimentele recomandate
Primul “tratament” pentru o pancreatită necesită uneori doar ca bolnavul să se abțină de la consumul tuturor alimentelor și lichidelor timp de câteva ore, în cazul alimentelor restricția putând fi extinsă chiar și pe 2 sau 3 zile. Măsura pare drastică, însă fără enzime digestive și incapabil să producă insulina care să comande celulelor când și cât să se hrănească, corpul poate prelucra doar apa, așadar postul cu apă este uneori singura soluție până la diminuarea inflamației pancreasului și restabilirea funcțiilor acestuia.
O primă măsură după depășirea fazei acute este o cură de resetare metabolică (cunoscută și sub denumirea de “cura detox”). Ea constă din consumarea timp de 6 (șase) zile doar a 5-6 sucuri de legume și fructe pe zi + apă (cca. 1,5L/zi). Detalii despre această cură și eventuali furnizori locali se discută în cadrul consilierii.
După diminuarea simptomelor și a inflamației (depășirea fazei acute) se recomandă includerea fasolei, mazărei și a lintei în meniurile zilnice (chiar dacă e sub formă de pateuri sau supe-creme), în special datorită conținutului ridicat de fibre al acestor leguminoase.
Dieta corectă în cazurile post-pancreatită acută constă în eliminarea completă a zahărului și a mierii din alimentație și înlocuirea acestora cu îndulcitor din stevia. Motivul este forțarea excesivă a pancreasului la ingerarea de zahăr sau miere, acesta producând nefiresc de multă insulină în prezența acestor alimente ceea ce în timp epuizează organul.
În ceea ce privește felurile de mâncare propriuzise, acestea nu au voie să depășească aportul de 12% din calorii date de grăsimi. Aceasta elimină din meniu nu doar fast-food, mâncărurile prăjite și alimentele extrem de procesate, ci în general toate ingredientele de origine animală, acestea având în general peste 15% grăsimi (între 15-34%, asta înainte de a fi prăjite în ulei sau consumate cu diferite sosuri sau legume trase la tigaie, etc). Cum se concep practic acest gen de meniuri este obiectul unei consilieri personalizate de nutriție.
Legumele, fructele, leguminoasele (mazăre, fasole, linte etc) sau cerealele integrale tind să fie natural sărace în grăsimi, ceea ce ușurează efortul pe care trebuie să îl facă pancreasul la digestia acestora. Ele sunt de asemenea benefice datorită conținutului ridicat de fibre. Fibrele duse la cantitatea de 30-40g/zi (extrase de corp din alimentele integrale, nu ingerate ca atare, cum e cazul tărâțelor) pot scădea spectaculor șansele de a dezvolta calculi intrahepatici sau biliari, diminuând concomitent și nivelul de grăsimi în sânge numite trigliceride. Ambele afecțiuni sunt cauze frecvente ale pancreatitei acute.
Pe lângă fibre, alimentele enumerate mai sus oferă și o bogată sursă de antioxidanți – în special legumele și fructele care pot fi consumate ca atare (nepreparate). Pancreatita este o afecțiune inflamatorie, iar antioxidanții pot ajuta la reducerea inflamației.
Lista alimentelor de evitat
Alcool
Consumul de alcool în timpul unui atac acut de pancreatită poate agrava starea. În general, alcoolul poate contribui la instalarea pancreatitei cronice. Utilizarea constantă de alcool (chiar și în cantități mici zilnice) este un factor de risc major pentru pancreatită.
Alimente prajite si cele bogate in grasimi
Alimentele prăjite și cele bogate în grăsimi (asta incluzând nu doar ingredientele de origine animală ci toate alimentele prăjite în ulei, chiar dacă sunt vegetale) pot fi extrem de problematice pentru persoanele cu pancreatită. Pancreasul are un rol esențial în digestia grăsimilor, astfel încât alimentele cu multe lipide (indiferent de originea acestora) fac pancreasul să funcționeze mult mai greu.
Exemple de alimente bogate în grăsimi:
lapte și lactate de orice fel
carne și produsele din carne
maioneză (chiar și vegetală)
chipsuri
cartofi prăjiți
ouă
carne de pește
avocado
nuci, alune, arahide, fistic etc (oleaginoase)
seminte de floarea soarelui, bostan ș.a.
uleiuri de orice fel
grasimi hidrogenate (margarină)
Carbohidrați rafinați
Recomand persoanelor cu pancreatită cronică, sau care au trecut printr-un episod de pancreatită acută, să-și limiteze drastic aportul de carbohidrați rafinați cum ar fi pâinea albă, zahărul sau alimentele care conțin aceste ingrediente. Carbohidrații duc la eliberarea de cantități mult prea mari de insulină din pancreas, efort care epuizează în timp celulele β-pancreatice ducând pe lângă pancreatită și la diabet de tip 2.
Sfaturi pentru dieta de recuperare
Persoanele care au avut un episod de pancreatită acută tolerează mai bine porțiile mici și mai dese decât cele mari. Mâncatul de șase ori pe zi este mult mai bine tolerat decât consumul a trei sau mai puține mese pe zi, compensate însă din păcate de cantitatea prea mare consumată deodată.
O dietă strict hipolipidică, care asigură maxim 12% din calorii din grăsimi, este cheia recuperării integrale a majorității persoanelor cu pancreatită cronică și cheia prevenției episoadelor acute.
Obezitatea crește riscul de pancreatită, astfel încât obținerea și menținerea unei greutăți sănătoase duce la un risc mai mic de a dezvolta pancreatită. O greutate sănătoasă scade, de asemenea, riscul de calculi biliari, care sunt o cauză frecventă a pancreatitei.
Consumul de cantități mari de alcool și fumatul crește, de asemenea, riscul declanșării unei pancreatite, astfel încât reducerea sau eliminarea completă a acestora poate ajuta la prevenirea afecțiunii.
Alte opțiuni de tratament
Tratamentul pentru pancreatită poate implica spitalizare, administrări de lichide și vitamine intravenos, medicamente pentru durere și antibiotice. În general persoanele cu pancreatită cronică sau aflate după un episod acut pot avea dificultăți în a digera și a absorbi anumite substanțe nutritive, având uneori nevoie de suplimentare cu enzime pancreatice pentru a ajunta la prelucarea și absorbția nutrienților din hrană. Acestea se iau însă doar la recomandarea medicului specialist.
În funcție de persoană, este însă obligatorie o restabilire cât mai rapidă a nivelului de vitamine, minerale și fitonutrienți din organism, ceea ce va include următoarele suplimente (minim):
o cură de multivitamine potențate,
tratament pe termen mai lung de menținere a nivelului de micronutrienți obținut
vitamina D
Alte suplimente pot fi recomandate și în urma consilierii, în funcție de analizele prezentate de pacient și de starea individuală constatată de nutriționist. Acestea pot include tablete cu turmeric, suplimente cu glucozamină și boswelia, fier și acid folic, afine și luteină, echinacea, rhodiola, biotina C sau altele.
Nutriționistul poate sugera și cure de evacuare a pietrelor intrahepatice și a celor biliare, pentru sprijinirea activității corecte a pancreasului. cu care ficatul e in strânsă legătură funcțională.